Octaviana: Prin anul 2011, am inceput sa citesc acatistul Sfantului Efrem cel Nou, la sfatul unei maicute

Prin anul 2011, am inceput sa citesc acatistul Sfantului Efrem cel Nou, la sfatul unei maicute. Mi-a placut de la inceput si mereu am simtit bucurie citindu-l. Nu aveam probleme deosebite.Pur si simplu il citeam din placere. Intr-o zi, fiica mea cea mare, studenta pe-atunci la Facultatea de Medicina Veterinara din Bucuresti, si-a uitat geanta in care avea toate actele si banii intr-o statie de troleibuz. Se asezase pe banca, in statie, si pentru ca fiind iarna ii era foarte frig, si-a pus geanta sub fund, sa nu inghete. Cand a sosit troleibuzul, a sarit in el grabita, fara sa realizeze ca nu are geanta. Si-a dat seama de asta cateva statii mai tarziu, cand a coborat, a asteptat un troleibuz in sens invers, a ajuns in statia de unde plecase si a intrebat de spre geanta in zadar, oameni care se aflau acolo, o vanzatoare de bilete dintr-un chiosc alaturat, etc. Nimeni nu vazuse nimic.

M-a sunat aproape plangand, nu avea niciun ban, nu mai avea acte, in fine. In acel moment, primul sfant care mi-a venit in minte a fost Sfantul Efrem cel Nou. Citisem in acea dimineata acatistul lui, primul acatist, si pur si simplu am strigat la el. “Sfinte, ajuta-ne!” Am linistit-o pe fata si-am incurajat-o. Eram sigura ca ne va ajuta cumva. Dupa inca o jumatate de ora, m-a sunat din nou fetita mea. Era uluita! O anuntasera de la secretariatul facultatii ca geanta ei era acolo. Cineva o adusese. ( Cautase in portofel, probabil, si vazuse carnetul de student.) S-a dus intr-un suflet la scoala, si-a recuperat geanta si mi-a zis ca nu-i lipsea nimic! Aceasta a fost prima minune facuta de sfantul nostru iubit! De atunci, in nenumarate randuri i-am cerut ajutorul si niciodata nu m-a dezamagit! Fie cand fetele mele erau in sesiune, fie in pagube, fie in stari de descurajare, el a raspuns mereu, repede si minunat! Slava lui Dumnezeu pentru toate!